”Am citit undeva că speța umană nu se naște de pildă cu sentimentul compasiunii, că în cea mai primitivă dintre lumi un om sare în ajutorul altuia care a căzut sau e în primejdie de moarte. În cea mai civilizată dintre lumi, care e a noastră, omul a fost cu premeditare înjosit și ucis în lagăre de concentrare și în uzine special create. Mi se va răspunde că acolo e vorba de puterea magică, diabolică, a sistemelor sociale asupra indivizilor, pe care îi eliberează de ceea ce numim conștiință, sistemul luând crimele asupra sa. Și că pe lume există și degenerați. Întâi că așa-zisa magie a sistemelor nu se execută fără o complicitate, de astă dată foarte lucidă, a fiecărui individ în parte, care începe de la un anumit punct, când omul a cedat și când el știe că putea să nu cedeze, punctul acela fiind în fond neînsemnat și sfârșește cu executarea celor mai abjecte ordine. Și afișând chiar idealuri de fericire a umanității. Cu atât mai sinistre au fost îndeletnicirile lor. […] putem numi rău ceea ce e condiționat […] Ce e, într-un om, necondiționat? Dacă eliminăm, bineînțeles, câștigul civilizație și al moralei? Omul pur așa cum l-a conceput natura?”

Marin Preda-Intrusul